Bologna și Florența în patru zile: DIY

Călătoria este fatala prejudecății, bigotismului și îngustimii minții, și, din această pricină, mulți din oamenii noștri au mare nevoie de ea. Viziunile largi, generoase, caritabile despre oameni și lucruri nu pot fi obținute vegetând într-un mic ungher al pământului toată viața. Mark Twain

Articolul ăsta stă ascuns de prin noiembrie, în suflet și în spatele degetelor care de-abia așteptau să tasteze. V-am promis că îl voi scrie, dar se pare că timpul încearcă să mă hipnotizeze, aruncându-mă cumva într-o mare de activități monotone, sperând să mă pierd printre valuri. Dar dacă nici eu nu sunt prietenă cu marea, atunci cine? Ultimele luni au fost pline de urcușuri, coborâșuri, linii drepte, fericiri, dezamăgiri, dar concediul pe care l-am avut în noiembrie este la fel de fresh, precum sucul de portocale de care avem nevoie ca vitamina C să țină departe sezonul de gripă.

Anul 2020 va aduce multe schimbări în viața noastră, una dintre ele fiind începutul familiei noastre, pe care de-abia îl aștept. Alături de noi vor fi niște prieteni tare dragi sufletului nostru, viitori părinți spirituali, pe care ne-am hotărât să îi cerem oficiali de nași cu un citybreak în orașul sufletului nostru…Florența. Am stat puțin pe gânduri înainte de a aranja vacanța dacă să fie Veneția sau Florența, dar cumva cred că un îngeraș de pe umărul vreunuia dintre noi a șoptit ce trebuia, pentru că au fost inundațiile acelea semnificative în acea perioadă în orașul plutitor.

Aceasta a fost cea de-a patra vacanță pe care am petrecut-o în afara granițelor țării, două dintre ele fiind rezervate prin intermediul unei agenții care între timp s-a transformat într-una care nu ne mai atrăgea. Două ni le-am organizat singuri singurei, rezultatul fiind unul grozav, atât ca experiență, cât și ca preț.

Pentru mine era deja a treia oară când ajungeam în Florența, dar nu m-a deranjat absolut deloc pentru că sunt îndrăgostită iremediabil de tot ceea ce reprezintă orașul, arhitectură, istorie, artă, natură, mâncare și oameni. Eu cred că perioadele cele mai potrivite pentru călătorii sunt martie-aprilie și jumătatea lunii septembrie-jumătatea lunii noiembrie. Nu mai este așa aglomerat, nu stai ore întregi la coadă pentru a intra la obiective, nu leșini de căldură, ci doar puțin din cauza durerii de picioare, pentru că dacă ai același stil ca al nostru, mergi minim 10km pe jos zilnic. Pe lângă toate astea, prețurile sunt mai mici pe toate planurile, transport, cazare, masă, intrări obiective. Recomandarea perioadelor am primit-o de la toți compatrioții noștri angajați peste hotare, pe care i-am întâlnit în călătorii.

Pentru a putea obține un preț mult mai bun legat de transport, zborul dus-întors către Florența fiind undeva la 130 eur, cu Blue Air, ne-am gândit să împușcăm doi iepuri dintr-o lovitură. Având experiența călătoriei la Torino via Milano cu avionul și FlixBus, am decis să căutăm un traseu asemănător. Așa am descoperit Bologna, unde zborul dus (Wizz)-întors (Ryan Air) ne-a ajuns undeva la 250 de lei de persoană, cu achiziționarea unor bagaje de mână, companiile low cost (cu excepția Blue Air) având inclus în prețul biletului doar bagajul mic de mână, 40x20x25, care nouă ni s-a părut mic, mai ales pentru luna noiembrie, pentru care era necesar să punem și unul două pulovere în bagaj. Drumul cu FlixBus pe ruta Bologna-Florența a costat undeva la 70 de lei de persoană dus-întors, în niște condiții foarte ok, cu toaletă în autocar, priză pentru încărcarea telefonului la fiecare scaun și curățenie. Am mai discutat cu prieteni cărora le e teamă de FlixBus, citind recenzii despre întârzieri, dar mereu am spus că greșeala oamenilor este că de multe ori lasă o recenzie doar când îi supără ceva, dacă totul merge bine, merg mai departe. De aceea eu am ales să las recenzii după fiecare dintre cele șase călătorii cu FlixBus în care nu am avut nicio problemă majoră, singurele două fiind minore, iar una fiind 100% din cauza noastră. Am avut o mică întârziere de 15 minute la plecarea în prima călătorie pe ruta Milano și Torino, pentru că autocarul venea din Zurich și întâlnise o aglomerație pe o autostradă. Aplicația te ține însă la curent cu fiecare modificare, iar la rezervarea biletelor e bine să te uiți de unde vine, ca să poți aprecia o posibilă întârziere. cea de-a doua problemă a fost că la prima călătorie, deși online inițial biletele erau 21 de lei de persoană, ne-am ambiționat să le achiziționăm la fața locului, de parcă mare era grija a două hârtii în plus. Pentru asta am plătit acolo cam 85 de lei de persoană, pentru că prețurile cresc ca și la avion, cu cât ești mai aproape de cursă, cu atât e mai mare. Cam atât despre FlixBus, dar eu una îi recomand.

Cel de-al doilea iepure împușcat metaforic, pentru că iubim animalele, a fost două orașe dintr-un citybreak. Dacă sunteți pentru prima oară în ambele orașe ar fi bine să vă alocați mai mult de patru zile, pentru că ambele merită.

Bologna

În Bologna am avut o singură noapte de cazare, dar ne-am plimbat destul de mult în cele două zile, pentru că zborul a ajuns undeva pe la ora 14, iar autocarul spre Florența îl aveam la 16 a doua zi. Am ales Riva reno 54 rooms, de pe booking, unde condițiile au fost chiar ok, iar poziționarea excelentă, deplasându-ne doar pe jos și pentru vizite, ori doar pentru a mânca. Nu am deci sfaturi despre transportul în oraș, dar puțină mișcare nu strică, mai ales că și dacă plouă, galeriile mărginite de coloane sunt grozave. Coloanele şi arcadele care se întind pe o lungime de aproximativ 38 de km sunt reprezentative pentru Bologna. Eu m-am îdrăgostit de culorile orașului, de farmecul clădirilor,  fiind o mare iubitoare de roşu, portocaliu și cărămiziu.

Sinceră să fiu, cred că am reușit să bifăm toate obiectivele importante în cele două zile: Torre degli Asinelli şi Torre Garisenda (cunoscute drept Le Due Torri), Piazza Maggiore unde poți vedea și Basilica San Petronio, Palazzo del Comune, Palazzo del Podestà, Palazzo Re Enzo şi Palazzo dei Banchi. După 498 de trepte, de la o înălțime de aproximativ 97 de m, Torre Garisenda oferă o priveliște unică asupra frumuseții orașului. Atenție, biletele se pot cumpără doar online, prin mai multe metode pecare le găsiți afișate lângă intrarea în turn, împreună cu orele fixe la care se urcă. Asta pentru că urcarea și coborârea se face pe aceleași trepte, nerecomandate claustrofobilor, pe unde nu au loc două persoane una lângă cealaltă în același timp. Nuam ratat nici Mica Veneție a orașului – La Piccola Venezia. O puteți găsi pe Via Piella, iar dacă fereastra este închisă, nu ezitați să o deschideți.Noi am servit masa în mai multe locuri, bazându-ne în principal pe TripAdvisor și pe patiserii :-)) Am încercat și faimoasele paste bolognese care nu există în Bologna. Pentru ei denumirea asta e o blasfemie, în meniuri regăsindu-le doar ca „Tagliatelle al ragu„. În schimb ne-am îndrăgostit de un vin – Lambrusco Grasparossa di Castelvetro. Dacă sunteți iubitori de dulciuri, trebuie să mergeți cu gândul că orice formă de cură în afara celei de îngășare se anulează.

Noi am avut noroc că taximetristul cu care am mers de la aeroport ne-a spus tot ce trebuie să știm pentru două zile, recomandându-ne rute, restaurante, locuri pe care nu trebuie să le ratăm. Da, chiar era să uit, fiind patru am ales să mergem de la aeroport la cazare cu un taxi, mai avantajos și ca preț, dar și comfort decât transportul public. Un bilet de la aeroport către oraș costa 6eur pe sens, nexistând varianta dus-întors, în timp ce taxiul ne-a luat pentru toți patru 17 eur până în fața locației de cazare.

Cam atât despre prima parte a călătoriei noastre. În următoarele zile ne-am bucurat din nou de Florența. Primul articol legat de Florența îl găsiți pe Blog de zâmbit.

Florenţa

Toţi patru visăm să locuim în Florenţa. Cel puţin eu şi naşi-mea spuneam asta cu fiecare ocazie. Eu am vizitat-o primăvara, vara şi toamna, dar am iubit-o în fiecare anotimp. Cert e că în noiembrie obiectivele sunt mult mai ieftine. La vacanţa anterioară nu ne ajunsese timpul pentru Giardini di Boboli şi Palazzo Pitti, dar în noiembrie preţurile sunt mult mai mici, iar obiectivele mult mai libere, aşa că ne-am bucurat din plin de cele două zile. Pentru palat însă trebuie să fii odihnit, este foarte mult de vizitat, multe etaje, multe clădiri, iar dacă eşti de pasionat de artă, vei petrece mult timp în interior. Noi am ajuns la el în stadiul acela de oboseala în care râzi din orice, iar picioarele noastre purtau nişte schiuri imaginare, ceea e nu e chiar cel mai recomandat pentru nişte turişti, dar asta e, v-am scris-o, ne-o asumăm.

Ce ne-a plăcut foarte mult la partea de Florenţa a vacanţei a fost cazarea. Cumva am ales Fattoria di Malavolta, o fostă fermă, reinterpretată, rezervată prin Booking. Peisajul din spate era pur şi simplu magnific, simţeam că acolo puteam să stau ore în şir, să citesc, să scriu, să scriu, să citesc. Am avut la dispoziţie un apartament imens, cu două dormitoare, două băi, un living şi bucătărie open space, toate astea costând doar vreo 85eur pentru două nopţi şi patru adulţi. Până la autobuzul spre oraş mergeam cam şase minute pe o străduţă de unde puteai admira măslinii şi portocalii din curţile specific italiene. Gazda a fost mai mult decât puteam cere. Ne-a povestit despre fermă, despre cum a decis să o transforme, despre moştenirea de familie, ne-a pregătit un dosar cu rute de autobuz, obiective, locuri de servit masa.

Noi am ales preferatul nostru, La Spada Ristorante, din centrul vechi, dar pentru cină am ales în ambele seri restaurantul Il Pipistrello, exact la intersecţia străzii noastre cu strada de pe care luam autobuzul spre centrul vechi. Restaurantul era foarte ocupat, de multe ori bazat pe rezervări, dar dacă erai acolo la 20:00 când deschideau, cu siguranţă prindeai o masă. Acolo am mâncat un cheescake gătit deeeliiicios. Nu am reuşit să surprind în fotografie cât de bun putea să fie.

Era cât pe ce să închei fără să vă povestesc peripeţia din tramvai. Autobuzul de la Bologna ne-a lăsat la periferia Florenţei. De acolo a trebuit să luăm un tren. Ei bine, al meu ne-a pus să căbărâm crezând că ne-am urcat în cel greşit, dar am apucat să ne dăm jos doar eu şi naşul, când hop, s-au închis uşile. Dragoş tot apăsa pe buton, eu la fel, dar ciuciuuuuu, ce să vezi, a plecat trenuleţuul. Am bufnit instant în râs, pentru că rămăsesem eu cu naşul, dragoş cu naşa, fiecare exact cu câte două bagaje. Am reuşit să iau o gură de aer, să mă opresc puţin pentru a zice „zi-mi, te rog, că ai două bilete”. Asta pentru că ele se luau de la un automat de undeva de mai departe, iar Dragoş le cumpărase iniţial pe toate. Aveam două bilete, iar următorul tren a plecat destul de repede, aşa că peripeţia a generat doar o porţie foarte, farte bună de râs.

Ne-am întors în Bologna cu un alt FlixBus, am aterizat duminică seară pe Otopeni, iar luni eu şi Dragoş ne-am continuat concediul prin România. Cum a fost? EEXXCCEELLEENNTT, dar o să vă povestesc în următorul articol. Dacă mai aveţi întrebări legate de vacanţa noastră din Italia le aştept cu mare drag.

Bacci & abbracci

Publicat de blogdezambit

Mereu am avut o problemă cu scrisul despre mine. Am tot completat formulare și eram pusă în situația de a scrie calități și defecte...am defecte pe care unii le văd calități, calități pe care eu le văd uneori ca fiind defecte. Cel mai ușor spun despre mine ca am o doză de nebunie-cât să visez că pot schimba lumea în bine...chiar și viața unui singur om. Și vreau să scriu despre asta într-un mod în care să vă conving că ar putea fi și visul vostru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: